În luna mai, Parcul Natural Văcărești lansa un apel pentru înscrierea de zone renaturate din marile orașe ale țării, cu scopul construirii unei rețele a viitoarelor arii protejate în mediul urban, dar și cel al susținerii proiectului de lege pentru desemnarea și protejarea acestora. Ariile naturale urbane sunt un concept nou pentru România, concept care îmbină armonios protecția necesară conservării zonelor naturale cu permisivitatea exploatării ei în scopuri recreative, educative și turistice.

Am răspuns atunci apelului lor prin înscrierea inițiativei Timișoara verde-albastră, cu așteptări modeste, știind că rețeaua cursurilor de apă și a canalelor de desecare este prea vastă și (cel puțin deocamdată) greu de definit și gestionat. Celelalte variante propuse de timișoreni pentru viitoarea arie naturală urbană au fost Pădurea Verde și Bega în amonte de Uzina de apă, iar organizatorii au propus alegerea unei singure direcții din cele trei.

Am trecut însă ușor de această cerință, păstrând intacte speranțele tuturor celor trei grupuri pentru că dezavantajul rețelei verzi-albastre reprezintă și punctul ei forte – interconectivitatea și chiar ubicuitatea ei în această regiune; capacitatea de a lega puncte de interes, de a face culoare care stimulează un flux liber pentru biodiversitate dar și pentru oameni și astfel de a spori atât calitatea zonelor verzi, cât și impactul benefic asupra calității vieții.

Astfel propunerea noastră comună, care a reunit toate cele trei idei, este arealul extins format din Bega sălbatică, Behela și Pădurea Verde, cu posibilitatea extinderii lui la sud cu canalele de desecare și la nord cu Acumularea Dumbrăvița. Biologii și peisagiștii de la Lunca Urbană Bega conduc acest demers și au făcut deja un pas uriaș prin cartarea biodiversității de pe Bega (între Plopi și Ghiroda) și Behela (între Bega și Calea Ghirodei).